- Livrare gratuită la comenzi peste 500 lei
Indiferent dacă vorbim despre industrie, agricultură, administrație sau învățământ, companiile și instituțiile românești sunt ,,condamnate” să mizeze pe tehnologiile sustenabile, de viitor, dacă vor să atragă capital și să se dezvolte în orizontul următorilor 10 ani.
Pandemia COVID-19 a determinat o regândire a strategiei de business pentru companiile internaționale, sustenabilitatea jucând un rol din ce în ce mai important în redefinirea priorităților pe termen lung, astfel că tot mai mulți investitori și-au reorientat plasamentele către companii care promovează sustenabilitatea, pe probleme precum schimbările climatice, eficiența energetică, protejarea mediului sau guvernanța corporativă, arată un studiu lansat de Factory 4.0 și Frames.
În această nouă realitate, în care schimbările generate de conceptul Industry 4.0 se află în prim-plan (a patra revoluție industrială – caracterizată de digitalizare, robotizare, inovație și reconversie profesională), România este prea puțin pregătită pentru transformările semnificative și tot mai rapide prin care trece business-ul la nivel mondial, susțin specialiștii Factory 4.0 & Frames.
,,Cele mai mari greșeli pe care le putem face este să considerăm actualul context al schimbării ca fiind unul obișnuit pe care l-am mai experimentat sau că ritmul schimbării este același cu tranzițiile prin care am mai trecut. Agenda publică este dominată în ultimii doi ani de tema pandemiei dar în fundal se produc schimbări sistemice la nivel global. Fără definirea și asumarea unei strategii cu obiective economice și sociale clare la nivel național, ne vom risipi în inițiative locale, insularizate care nu vor face decât să epuizeze resursele pe care le avem (inclusiv din PNRR) și să avem mici pete de performanță și succes”, afirmă Marius Hărătău, președintele FACTORY 4.0 Digital Innovation Hub.
De la asigurarea unui ecosistem de business mai suplu și mai eficient, în concordanță cu accelerarea proceselor economice, la schimbările semnificative ale paletei de produse și servicii, în concordanță cu modificarea cererii, firmele românești sunt practic obligate să se restructureze cu scopul de a dezvolta afaceri sustenabile.
,,Orice companie sau instituție românească orientată spre dezvoltare sustenabilă și viitor trebuie să ia în calcul aceste schimbări la nivel global, de la necesitatea reducerii amprentei de carbon la focusul investitorilor, al fondurilor de investiții și al băncilor pentru afaceri green, sustenabile”, estimează Hărătău.
Unde se află România, din acest punct de vedere la nivel european? Conform datelor Eurostat, țara noastră ocupă, în acest moment, unul dintre ultimele locuri din Europa la capitolul dezvoltare sustenabilă. Doar Bulgaria stă mai prost decât noi, în timp ce alte țări din regiune, precum Ungaria sau Polonia au făcut pași semnificativi și decisivi către un astfel de viitor.
Un exemplu relevant. Ungaria a devenit, foarte rapid, cel mai mare exportator de baterii din Europa pentru mașinile electrice, după ce a atras investiții de miliarde de euro. În plus, printr-un program de finanțare europeană, semnat zilele trecute, 40.000 de maghiari se vor recalifica pentru a intra în industria bateriilor, în următorii patru ani.
În România, deși avem peste 500 de fabrici care activează în acest sector, investițiile au fost stimulate, în primul rând, de costul scăzut cu forța de muncă, arată statisticile.
Avantajele competitive ale industriei românești din prezent – forță de muncă brută, ieftină, costuri operaționale mici – s-ar putea ca în următorii 10 ani să devină irelevante, pe fondul ,,revoluției digitale” prin care trece industria auto.
Potrivit analiștilor, pentru a rămâne competitivi pe piață, este crucial ca și firmele românești, atât din zona producției de mașini cât și de subansamble, să își modernizeze rapid producția dar mai ales să-și asigure un loc în lumea autovehiculelor care încorporează un nou tip de valoare adaugată și chiar noi modele de business.
O situație similară se regăsește și în agricultura locală. Deși România are potențialul de a hrăni mare parte din Europa, agricultura românească rămâne, în continuare, meteo-sensibilă.
Deși suntem în top 5 la nivel european ca suprafață arabilă, după Franța, Spania, Germania și Polonia (7,2% din suprafața agricolă utilizată în spațiul european este în România), valoarea adăugată brută a agriculturii e de numai 3,8% din PIB, media europeană fiind de 4,6%. Una dintre marile probleme ale sectorului, dincolo de lipsa finanțării, o reprezintă dimensiunea redusă a exploatațiilor agricole.
Dacă la noi în țară o fermă are în medie 3,7 hectare, în Bulgaria are 22 de hectare, iar în Cehia 130 de hectare. Conform datelor statistice, în România avem numai 526 de firme mari în sectorul agricol, creșterea animalelor și alimentație.
Ce pot face antreprenorii români pentru a schimba macazul spre un mediu de afaceri competititiv și sustenabil? În primul rând, trebuie să își revizuiască afacerea din perspectiva sustenabilității (ESG), pe toți cei trei pilonii – pe zona de amprentă de carbon (Environment), în zona de impact pe care îl are compania la nivel de societate (Social) și partea de guvernanță corporativă (Governance), susțin specialiștii Factory 4.0 & Frames.
Al doilea lucru important este să se informeze privind legislația europeană aplicabilă domeniului său de activitate. Nu în ultimul rând, să dezvolte colaborarea cu parteneri, inclusiv cei financiar-bancari, preocupați de creșterea sustenabilității.
Potrivit unui studiu ING realizat în colaborare cu compania Longitude (parte a grupului Financial Times), 72% dintre investitori au un apetit mai mare pentru portofolii de proiecte verzi și vor mai multă transparență din partea companiilor cu privire la obiectivele lor de sustenabilitate în contextul post-pandemic. Totodată, aproape 60% din marile companii susțin că își accelerează tranziția către o economie verde.
Ca urmare a pandemiei, 57% dintre companii și-au intensificat planurile de transformare sustenabilă. Astfel că, investitorii instituționali se așteaptă să vadă mai multe proiecte ambițioase din partea companiilor, precum și date cantitative și indicatori de performanță clari pentru măsurarea obiectivelor de sustenabilitate ale acestora.
